Ion Măldărescu: „Quae sunt Caesaris, Caesari!”

•Iulie 26, 2008 • Lasă un comentariu

Ultima zi a lunii lui cuptor. S-a stins o candelă? Poate că nu. Ea va arde mocnit, în inimile românilor şi va pâlpâi încă multă vreme de aici înainte. Vaiet de clopot tras în dungă vesteşte românilor trecerea intr-o lume mai dreaptă a celui care a fost, vreme de peste două decenii, Intâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. 3 august 2007 – Zi de doliu naţional. La Episcopia Râmnicului, ca în fiecare an, vâlcenii comemorau personalitatea unui alt „patriarh” – „Patriarhul de Drăgăşani” cum îi spuneau vâlcenii eruditului preot-istoric şi patriot, Dumitru Bălaşa. Coincidenţă? Se spune că nimic nu-i întâmplător pe această lume şi Cineva, acolo Sus, le potriveşte pe toate. Cu ani în urma, pe atunci sufletul conaţionalilor noştri nu apucase să se altereze în măsura în care se află astăzi, regretatul profesor Şerban C. Andronescu, într-unul din eseurile sale, făcea o comparaţie între spiritul americanului şi cel al românului: „În ţara în care trăiesc astăzi, SUA, circulă un adagiu: „niciodată nu-ţi lovi adversarul… decât când>>>>>>> Ion Măldărescu

Anunțuri

Gheorghe Şeitan: „Despre buna rânduială”

•Iulie 26, 2008 • Lasă un comentariu

Era, la cei peste nouazeci de ani, mai tanar decat multi, avea o tinerete in spirit si dreapta statura. Parul alb, ochii umezi, fata blanda, vorba duioasa, venind mereu din inima, sa aline, sa lumineze, un batran sihastru care de fapt nu imbatraneste niciodata,coborator din muntii Daciei,ce acceptase povara scaunului patriarhal.Un Daniil sihastru contemporan caruia voievozii tarii ar fi trebuit sa-i bata la usa, cerandu-i sfat de taina.Insa conducatorii nostri au fost fie mult prea suficienti lor insisi, fie liber cugetatori, adica saraci cu duhul. Buna randuiala ca voievodul sa vina la schimnic ca la un povatuitor, lege a vremurilor, pe timpul lui Stefan cel Mare si Sfant si a lui Burebista, pare ca s-a uitat.Neamul nostru nu se va mantui pana nu vom avea conducatori care sa doreasca Imparatia lui Dumnezeu, pentru el si pentru supusii sai. Acei conducatori care sa prefere un drum catre biserica si catre locul de rugaciune, in dauna unei petreceri la Golden-Blitz ori a unei conferinte ateiste, pe tema subjugarii naturii-mama. Inainte de a-si dori sa se>>>>>>> Gheorghe Şeitan

Gheorghe Naghi: „Patriarhul Teoctist văzut din America”

•Iulie 26, 2008 • Lasă un comentariu

Moartea Patriarhului a lăsat în durere pentru o seamă de credincioşi iar pe alţii i-a lăsat indiferenţi, ca să nu ne mirăm prea mult, că pe unii i-a bucurat. Este aproape firesc (şi nefiresc pentru creştini) asemenea sentimente contrare. Dar daca te gândeşti la societatea (nefiresc) de”pestriţă” în care suntem nevoiţi ca să trăim, nu ne mai poate mira nimic. Ceea ce creează mirare totuşi este faptul că se uită repede un des citat din Sf. Scriptură care ne aminteşte tuturor că suntem trecători pe acest tărâm şi ne vom prezenta, şi noi într-o zi, în faţa Dreptului Judecător pentru a ne „încasa” plata pe care o merităm, bună sau rea, după cum ne-am pregătit-o de acum. Iar cel ce este nevinovat în faţa lui Dumnezeu, „poate arunca primul piatra” ne spune Sf. Scriptură. Şi cum nevinovat a fost găsit atunci de demult şi acuma întotdeuna singur Domnul nostru Iisus Hristos, oare cu ce drept ne substituim Celui Drept să aruncăm cu pietre atunci când nu este cazul şi cu atât mai mult în cineva care nu mai este ca să poate răspunde? Este uşor sa Vă imaginaţi cele ce vreau să mărturisesc. Cu acest>>>>>>> Gheorghe Naghi(SUA)

Viorel Roman: „România este la răscruce”

•Iulie 26, 2008 • Lasă un comentariu

Le multumesc celor care ma tin la curent cu evenimentele majore. Ca acuma: moartea Prea Fericitului Patriarh Teoctist. L-am intalnit la inceputul anilor 90 de doua ori si de fiecare data era bine dispus, plin de umor si intelegere pentru cei din jur. Preafericitul ne-a primit 1992 pe noi, „fii risipitori” de pe alte meleguri, a taiat vitelul cel gras si a fost foarte generos cu noi, un mic grup de privilegiati. Cu mine in special, pentru ca s-a interesat, ce si cum e cu mine. Am o poza in care Preafericitul se uita rabdator la mine, iar eu sunt evident inca nesigur de revenirea la normaltate. Dar cum se vede, fugit irreparabile tempus … Dupa cum scrie si Artur Silvestri („Romania a ramas fara Pastor”), Romania este la rascruce … Sa ne rugam pentru cel ce ne-a parasit si pentru noul Patriarh. >>>>>>> Viorel Roman(Germania)

Radu Căjvăneanu: „Fericirile Patriarhului Teoctist”

•Iulie 26, 2008 • Lasă un comentariu

Bunul Dumnezeu a rânduit să fiu martor direct sau indirect lacâteva momente de graţie din viaţa Patriarhului Teoctist. Momente în care mi s-a părut că şi-a atins deplinătatea numelui său ierarhic – acela de Prea Fericit. Primul moment l-am urmărit în direct pe micul ecran, într-o transmisie de la Roma.A fost momentul rostirii Crezului în limba română, după tipiconul originar, împreună cu Papa Ioan Paul al doilea. Atunci slavonul Papă s-a făcut a se poticni la pasajul delicat al purcederii Duhului Sfânt iar orientalul nostru Patriarh l-a călăuzit, ca pe un copil, în văzul întregii lumi, pe Calea cea Dreaptă. A fost ca şi cum, pentru câteva clipe, Infailibilul Papă şi-ar fi depus la picioarele Ortodoxiei Române „toate cele trei coroane puse una peste alta”. A fost ca şi cum, atunci, Papa s-ar fi uşurat de o povară prea grea! La terminarea slujbei l-am văzut pe Patriarhul Teoctist>>>>>>> Radu Căjvăneanu

Tudor Păcurariu: „Sub cârmuirea sa, Cuvântul Domnului se află unde-i este locul: peste tot locul!”

•Iulie 26, 2008 • Lasă un comentariu

Făţărnicia clipei e taina cumplită a acestor vremi. Despre aceeaşi clipă a vieţuirii noastre co-există două versiuni: cea trâmbiţată pe toate lungimile de undă şi cea tainică, adevărată, adesea ştiută doar de Dumnezeu – cea care cu-adevărat rămâne. Aceasta e crucea noastră de zi cu zi, într-o lume dezDumnezeită. Cruce pe care fratele Teoctist a dus-o până în clipa din urmă. A purtat-o cu pasul sigur al celui care ştie pe Cine-l urmează. A dus-o cu abnegaţia celui ce nu are îndoieli. A dus-o având în faţă lumina nefăcută, Lumina Mântuirii. Petrecerea sa din această vale a plângerii ne oferă prilej de rememorare. Sub cârmuirea sa, Cuvântul Domnului a reintrat in Şcoală. Şi în Armată. Se află alături de cei suferinzi, în spitale – dar şi în puşcării. Se află unde-i este locul: peste tot locul! Şi nu e puţin lucru… Precum Apostolul, în răstimpul trecerii sale pe acest pământ, fratele Teoctist s-a vădit a fi>>>>>>> Tudor Păcurariu

Doina Drăguţ: „Mă fascina chipul Lui luminos, de care vorbeşte toată lumea”

•Iulie 26, 2008 • Lasă un comentariu

L-am văzut pe Prea Fericitul Teoctist de multe ori la televizor şi i-am ascultat „Cuvintele de învăţătură”. Mă fascina chipul Lui luminos, de care vorbeşte toată lumea, şi sinceritatea cu care se adresa. M-am aflat de două ori în preajma Sa şi îmi permit să evoc aceste „întâmplări” (una fericită şi alta tristă). …Era pe 26 octombrie 1995, când Prea Fericitului Teoctist i s-a conferit titlul de doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti. În faţa Senatului Universităţii, PF Teoctist a susţinut prelegerea cu titlul „Biserica şi Cultura”, punând în lumină legătura indisolubilă, în istoria neamului, dintre credinţă şi cultură. Ce cuvântare era mai potrivită, în momentele acelea, când se afla în faţa unor intelectuali? N-a ezitat să vorbească despre „confruntarea dintre biserică şi ştiinţă, dintre credinţă şi rezultatele cercetării ştiinţifice care au existat”. „Situaţia aceasta decurge din cei 45 de ani de comunism. O bună parte din intelectuali s-a îndepărtat de valori, mai ales că ne-am aflat sub un ateism militant. Este, deci, de mare însemnătate să>>>>>>> Doina Drăguţ