-Doina Drăguţ: „Mă fascina chipul Lui luminos, de care vorbeşte toată lumea”

        L-am văzut pe Prea Fericitul Teoctist de multe ori la televizor şi i-am ascultat „Cuvintele de învăţătură”. Mă fascina chipul Lui luminos, de care vorbeşte toată lumea,  şi sinceritatea cu care se adresa. M-am aflat de două ori în preajma Sa şi îmi permit să evoc aceste „întâmplări” (una fericită şi alta tristă).

     …Era pe 26 octombrie 1995, când Prea Fericitului Teoctist i s-a conferit titlul de doctor honoris causa al Universităţii din Bucureşti. În faţa Senatului Universităţii, PF Teoctist a susţinut prelegerea cu titlul „Biserica şi Cultura”, punând în lumină legătura indisolubilă, în istoria neamului, dintre credinţă şi cultură. Ce cuvântare era mai potrivită, în momentele acelea, când se afla în faţa unor intelectuali? N-a ezitat să vorbească despre „confruntarea dintre biserică şi ştiinţă, dintre credinţă şi rezultatele cercetării ştiinţifice care au existat”. „Situaţia aceasta decurge din cei 45 de ani de comunism. O bună parte din intelectuali s-a îndepărtat de valori, mai ales că ne-am aflat sub un ateism militant. Este, deci, de mare însemnătate să refacem această legătură, să o reluăm, fiindcă ea există, chiar dacă nu s-a manifestat explicit: nu există credinţă fără cultură şi nu există cultură fără credinţă!” – spunea PF Teoctist.

     Prea Fericitul Teoctist a mai vorbit atunci despre marii creatori ai neamului, care sunt exponenţi ai sufletului şi cugetului românesc, că aceştia sunt „coloane de lumină ale culturii şi credinţei neamului nostru”.

     Cea de-a doua „întâmplare” este una a unui moment de mare tristeţe şi adâncă durere. În anul 2000, sâmbătă, pe 20 mai, aveau loc funeraliile IPS Nestor, Mitropolitul Olteniei, la Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru din Craiova. Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în fruntea membrilor Sfântului Sinod al BOR, a participat şi a condus funeraliile IPS Nestor. Au fost peste două mii de dreptcredincioşi care s-au perindat prin faţa catafalcului, uimiţi de graba cu care IPS Nestor a plecat Dincolo, pentru a-şi lua rămas-bun. După slujba de înmormântare, PF Teoctist a găsit „resurse pentru exclusivitate”: „ Dumnezeu a hărăzit altfel după cum ne-am fi aşteptat… Dată fiind diferenţa de vârstă, ar fi fost normal ca Dânsul să ia parte la funeraliile mele, iar nu eu la ale Sale…” Atunci (în 2000), IPS Nestor avea 73 de ani, iar PF Teoctist – 85 de ani.

     Acum, la două zile de la înmormântarea PF Teoctist şi la peste şapte ani de la înmormântarea IPS Nestor, îmi pun, şi vă pun, întrebarea: „Cum se face că ambii au decedat în spital? Au plecat pe picioarele lor şi s-au întors… în coşciuge. Ce fel de medici avem în ţara asta? Se spune că PF Teoctist avea 92 de ani, adică… era bătrân. Şi ce dacă era bătrân… trebuia să-l omoare un oarecare Sinescu de la Spitalul Fundeni (iar pe IPS Nestor – un oarecare Bătăiosu de la Spitalul Judeţean Dolj)? Acum înţeleg de ce preşedintele şi prim-ministrul României nu şi-au lăsat vieţile pe mâinile medicilor români. 

     05.08.2007

Doina DRĂGUŢ

Anunțuri

 
%d blogeri au apreciat asta: