-Adrian Botez: „A murit cel ce a păstrat Cămaşa Lui Hristos tot Dintr-o Bucată…”

A murit Patriarhul Românilor… Oricâte păcate, greşeli, slăbiciuni va fi făcut/avut Preafericirea Sa (monah al Voii şi Lucrării Lui Dumnezeu, Păstor Vizionar, dar şi om a fost, Dumnezeu să-l ierte!) – da, eu cred că Dumnezeu i le va ierta pe toate… – pentru că a condus Biserica Ortodoxă a Românilor şi a cârmit-o printre stânci cumplit de periculoase… – în vremi mai grele şi mai neguroase de fum, pentru creştinism, decât cele ale oricărei turceşti ori tătărăşti năvăliri!

Nu cred că este român treaz, azi, care, tocmai pentru că e treaz, să nu simtă că s-a cutremurat pământul, sub picioarele lui…Stau să se surpe temeliile Bisericii Lui Hristos, dacă nu ne adunăm puterile Duhului, cu toţii, şi dacă nu stăm, cu toţii, roată, cap lângă cap şi umăr lângă umăr, precum stau vitele, iarna, în câmp, când atacă haiticul de lupi…

Unde vede turmă, pribegită şi împrăştiată, fără de Păstor – acolo Fiara Satanică se repede, cu mare urlet şi poftă de însângerare şi întunecare a Luminii Sfinte a Vieţii Duhului…În teribile haite, acum, vor năvăli demonii, asupra acestei biete ţări şi asupra acestui necăjit Neam, încercând să sfâşie, ceea ce Preafericitul reuşise a păstra întreg, întru Duhul Lui Hristos!

…Şi, ceea ce-i mai trist, vifore mari se vor stârni şi îngheţate, dinspre zări neromâneşti şi neortodoxe: se vor bate aprig, pentru a obţine Sfântul Scaun al Păstoririi Românilor, al Ortodoxiei Românilor – tocmai cei care duşmănesc de moarte Ortodoxia Românilor – şi mai poartă, în încrâncenatul lor Duh, şi ura altora, contra acestei Grădini a Maicii Domnului!!!…Dumnezeu să ne apere şi să ne ajute – iar tu, Prefericite Duh al Păstorului Teoctist (Păstor al Acestor Plaiuri Sfinte, nu trimis de zările zavistiei!) , roagă-te, de-acolo de unde eşti, din Ceruri, pentru Izbăvirea prin UNIRE, a noastră!

…Vor veni vremuri încă şi mai grele, de-acum (e aproape de neconceput, dar ăsta-i adevărul!) – şi foarte grele încercări şi ispitiri încă mult mai mari decât cele pe care le-am întâmpinat, până azi, toţi românii – şi, în primul rând, vremuri de mare cutremurare şi cumplită încercare pentru creştinii ortodocşi…Diplomaţia Smerită şi Luminata Înţelepciune a Preafericitului au reusit, chiar daca nu să facă prea multe – măcar au reuşit SĂ NU DESFACĂ …Biserica Românilor a rămas, ca şi Cămaşa lui Hristos, tot dintr-o bucată…

Aceasta a şi fost, de fapt, Misiunea Sfântă, pe Sfântul Pământ al Românilor – Crucea pe care a avut-o de dus în Spate Păstorul-Părinte Teoctist…

Cămaşa Ortodoxiei Româneşti nu s-a despărţit, nu s-a sfâşiat, ca la alte Neamuri Frăţeşti…Şi aceasta, numai şi numai mulţumită unei bravuri, extrem de discrete, a Întâistătătorului B.O.R.

De-acum (nu vreau să fiu profet, dar ştiu/intuiesc destule despre ceea ce se pregăteşte Ortodoxiei…), veţi vedea, după vorba Sfintei Scripturi a lui Ioan din Patmos, mulţi hristoşi mincinoşi, mult mai multe satane, îmbrăcate în sutane, în strai de smerenie…

Români, plecaţi-vă, toţi, deopotrivă, genunchii, în fierbinte rugăciune – lăsaţi vrajbele fără niciun rost şi zare, care-l bucură, până la hohot, pe Cel Rău!!!…

Sunt deosebit de îngrijorat… – nu pentru mine, pentru că „ziua”, pentru mine, treptat, se stinge… – ci pentru copiii mei şi pentru cei ai tuturor acelora care nu vor să se lase de românitate…adică de Ortodoxie…

Duh al Păstorului Teoctist, nu-ţi părăsi Neamul, ci, de-acolo, din Ceruri, veghează-l, ocroteşte-l, păstrează-l întru Sfântă Unire de Duh şi-l îmbărbătează, pentru a da piept (cu fruntea sus şi cu Duhul la Dumnezeu-Hristos!) cu teribila vreme ce va să vină!!!…TU, CARE ŢI-AI PĂSTRAT ŞI PURTAT, CU ATÂTA SENINĂTATE, PE UMERI, CEA MAI GREA CRUCE – ACEEA DE PĂSTOR AL UNIRII NEAMULUI! – ÎNVAŢĂ-NE ŞI SPRIJINĂ-NE, ROGU-TE, ŞI PE NOI, SĂ NU FUGIM DE SUB EA, CI S-O PURTĂM, CU VREDNICIE ŞI ÎMPUTERNICIRE DE DUH, PÂNĂ PE GOLGOTA MORŢII, ŞI DINCOLO DE CALVAR ŞI DE MOARTE, ÎNTRU ÎNVIEREA NEAMULUI ROMÂNESC, NESMINTIT ÎN CREDINŢĂ ŞI-N DRAGOSTE DE DUMNEZEU!!!

prof. dr. Adrian Botez


 
%d blogeri au apreciat asta: