-„Drumul Pâinii în istoria Dobrogei”

Păstorul care s-a ridicat la Cer lăsându-ne singuri, neprivegheaţi, doar înveşmântaţi în tristeţe şi dor, un Sfânt şi un Om în acelaşi timp, a binecuvântat două dintre monografiile noastre. Frumuseţea vorbelor Domniei Sale ne-au rămas astăzi alinare şi îmbărbătare. Citindu-le, să îngenunchem cu pioşenie şi profund respect.

Cuvânt înainte
T E O C T I S T
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE


Momentul unui jubileu care consemnează, într-o lucrare de referinţă şi-n adevărate file de cronică, multiple aspecte din truda de secole a celor ce pregătesc “pâinea noastră cea de toate zilele” este un prinos de cinstire şi recunoştinţă pentru cei ce adaugă la hrana sufletească din Rugăciunea Domnească şi pe cea trupească.

Poate nicăieri îngemănarea grijii pentru suflet şi trup şi realizarea acesteia nu este mai semnificativă ca în Dobrogea.

Sămânţa creştinismului sădită de Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat la apostolat, a rodit mulţimea de martiri, sfinţi, ierarhi jertfitori, bazilici şi mânăstiri spre îndestularea duhovnicească a credincioşilor. Aceştia, la rândul lor, în duhul aceleeaşi credinţe, au făcut ca pământul aceste sfinţit şi cu sudoarea frunţii lor să hrănească atât pe cei care, din neam în neam sălăşluiesc această glie, dar şi pe cei care, atraşi de frumuseţile mirifice ale deltei şi mării, întâlnesc aici şi “Drumul Pâinii în istoria Dobrogei” presărat cu frumuseţea şi efortul muncii omului.

Cartea de faţă prezintă cu măiestrie acest drum al pâinii, din antichitate până în zilele noastre şi arată cum această pâine a hrănit şi pe localnici şi pe oaspeţi. Vedem pe acest drum, vechiul şi primitivul plug alături de cel nou şi puternic, râşniţa antică găsită în ruinele unei bazilici, moara de vânt ce înnobilează orizonturile dobrogene, aidoma unei biserici de lemn, construcţiile industriale de panificaţie ale zilelor noastre, iar în umbra tuturor omul şi sufletul său care a înfăptuit toate aceste minuni.

Mai mult, evidenţierea dezvoltării acestui domeniu de activitate pune în valoare o întreagă tradiţie legată de respectul omului pentru muncă, pentru rodul pământului, pentru pâine . Această tradiţie ne aduce permanent în faţă faptul că pâinea constituie elementul fundamental de referinţă la cele mai de seamă momente din viaţa noastră. Pe lângă hrana de bază şi de zi cu zi, cu ea săvârşim jertfa cea nesângeroasă înfăptuită real de Mântuitorul Iisus Hristos pe Cruce, prin ea, sub formă de prescure şi colac, ne aducem aminte de înaintaşii noştri şi ne regăsim în comuniune cu toţi semenii şi cu toţi cei mai dinainte adormiţi părinţi şi fraţi ai noştri. Şi poate că trebuie să mai amintim aici că pâinea reprezintă şi simbolul unităţii umanităţii, aidoma fenomenului prin care ea însumează pământul, spicul, munca omului, toate dătătoare de viaţă.

Citind o asemenea carte, mai mult decât a realiza o simplă informare despre evoluţia unui fenomen, va trebui să simţim acel fior al trudei de zi cu zi pentru obţinerea pâinii, să dezvoltăm respectul în rândul tuturor faţă de pâinea ca bun esenţial pentru viaţa noastră şi mai mult decât atât, să ne apropiem de ea cu acea atitudine de sfinţenie pe care trebuie să o avem la Sfânta Euharistie.

Pentru autorii acestei lucrări, Aurelia Lăpuşan şi Ştefan Lăpuşan, pentru iniţiatorul acesteia, Fotini Teodorescu, dar şi pentru cititorii şi mai ales pentru acei mulţi şi anonimi ostenitori pe acest vechi şi lung drum al pâinii, îndreptăm un gând de preţuire şi cinstire şi rugăm pe Bunul Dumnezeu să binecuvânteze munca şi strădaniile lor. Fie de a obţine în veci de la pământul sfânt al ţării pâinea noastră cea de toate zilele!

Palatul Patriarhal,
7 noiembrie 2001

Apărut în Aurelia Lăpuşan, Ştefan Lăpuşan, Drumul Pâinii în istoria Dobrogei, Editura Dobrogea, Constanţa, 2001


 
%d blogeri au apreciat asta: