Radu Căjvăneanu: „Fericirile Patriarhului Teoctist”

Bunul Dumnezeu a rânduit să fiu martor direct sau indirect lacâteva momente de graţie din viaţa Patriarhului Teoctist. Momente în care mi s-a părut că şi-a atins deplinătatea numelui său ierarhic – acela de Prea Fericit. Primul moment l-am urmărit în direct pe micul ecran, într-o transmisie de la Roma.A fost momentul rostirii Crezului în limba română, după tipiconul originar, împreună cu Papa Ioan Paul al doilea. Atunci slavonul Papă s-a făcut a se poticni la pasajul delicat al purcederii Duhului Sfânt iar orientalul nostru Patriarh l-a călăuzit, ca pe un copil, în văzul întregii lumi, pe Calea cea Dreaptă. A fost ca şi cum, pentru câteva clipe, Infailibilul Papă şi-ar fi depus la picioarele Ortodoxiei Române „toate cele trei coroane puse una peste alta”. A fost ca şi cum, atunci, Papa s-ar fi uşurat de o povară prea grea! La terminarea slujbei l-am văzut pe Patriarhul Teoctist>>>>>>> Radu Căjvăneanu

Anunțuri

~ de ARP pe Iulie 26, 2008.

 
%d blogeri au apreciat asta: