DOCUMENTAR - ” Cuvânt de preţuire ”

TEOCTIST
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Spre bucuria noastră şi a generaţiilor viitoare, geografia, istoria - atât de bogată şi de frumoasă, civilizaţia şi spiritualitatea Dobrogei constituie un patrimoniu de mare preţ şi se cuvine să arătăm întreaga noastră recunoştinţă tuturor celor care şi-au dăruit munca, priceperea şi talentul lor pentru punerea în valoare a acestei moşteniri. Cel ce zăboveşte cu privirea şi cugetul pe miile de pagini consacrate patrimoniului religios, deseori însoţite de planşe, fotografii sau hărţi, devine fără să-şi dea seama contemporan cu evenimentele care au lăsat urme adânci în spaţiul dintre Dunăre şi Marea Neagră. Toate plaiurile locuite de români dintre începuturile existenţei lor ca popor în istorie păstrează comorile scrise sau dăltuite în piatră ca într-o uriaşă arhivă tăinuită. Dobrogea însă adaugă acestor comori primele străluciri ale Tainei Creştinătăţii, adusă şi descoperită strămoşilor noştri daco-romani de Sf. Apostol Andrei, cel întâi chemat la propovăduire de Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Dacă Imperiul roman, prin întinderea sa geografică, prin civilizaţie, căile de comunicaţie pe uscat şi pe apă şi mai cu seamă prin limbă, cultură şi adorarea zeilor, având în centru cultul împăratului, a pregătit şi apoi a înlesnit pătrunderea şi răspândirea între neamurile din imperiu a Adevărului Învierii lui Hristos, aceeaşi situaţie, acelaşi freamăt şi aceleaşi căutări se constată şi în aria popoarelor barbare din nordul şi din vestul Pontului Euxin – cum numeau grecii Marea Neagră, favorizând întemeierea pe acest ţărm ospitalier a vestitelor cetăţi: Tomis, Histria, Callatis şi altele. Lesnicioasa călătorie pe apă, până a ajunge în porturile primitoare, a corăbiilor încărcate cu mărfuri preţioase, precum mărturiseşte mulţimea amforelor descoperite în aceste părţi, fertilitatea reliefului dobrogean, darnic şi în vremea noastră cu cei care-l lucrează cu osârdie, precum şi existenţa unei populaţii numeroase şi statornice, remarcată de către însuşi geograful Strabon, au făcut din Sciţia Mică o arie atrăgătoare pentru societatea greco-romană din întregul bazin mediteraneean, devenind astfel un pământ al făgăduinţei. Prezenţa aici a unor vestiţi strategi ai antichităţii, ca Filip II, Alexandru Macedon, Lisimach, biruiţi de către viteji autohtoni trataţi apoi cu omenie şi cu daruri scumpe, tălmăceşte îndeajuns rolul şi importanţa acestui colţ de lume şi interesul cu care acesta a fost apoi anexat Imperiului roman. Faima Sciţiei Mici avea să se plinească desăvârşit prin venirea Sfântului Aportul Andrei, care a propovăduit aici Cuvântul lui Dumnezeu. Ne sunt cunoscute tuturor roadele îmbelşugate ale Sfintei Evanghelii pe pământul dintre Dunăre şi Mare, păstrând în brazda lui sfinte tezaure liturgice şi altare cu Sfinte Moaşte. Am insistat poate mai mult decât ar fi trebuit asupra acestei moşteniri din primele secole creştine, care ne îndatorează a-i>>> continuarea aici >>>

~ by ARP pe .